Pe o navă de luptă pot fi dispuse un anumit număr de sisteme de luptă: sisteme de

armament (n_arm) şi sisteme de conducere a focului (n_fcs). Fiecare dintre

acestea, au un anumit sector de vizibilitate în plan orizontal datorită poziţiei

de amplasare pe navă. Sistemele au de asemenea o anumită distanţă maximă de

operare. Uzual, pe o navă se află dispuse 2 sau 3 sisteme de conducere a focului

şi cam 4 sau 5 sisteme de armament. Sectoarele de operare sunt de circa 200-280

grade. Distanţele maxime diferă foarte mult, pentru cazul nostru putem estima

plaja 5-20 km.

Într-o anumită situaţie, de navă se pot apropia mai multe ţinte

ostile (ameninţări) ce pot chiar depăşi posibilităţile de a fi angajate simultan

cu sistemele existente. În această situaţie calculatoarele generează un plan de

angajare succesivă a ţintelor numit TEWA-Threat Evaluation and Weapon

Assignment. Criteriul de optimizare este de regulă maximizarea probabilităţii

de combatere a tuturor ţintelor( fiecare angajare a unei ţinte este

caracterizată de o anumită probabilitate de reuşită-P_kill). Evident, se caută

totodată ca ţintele să fie angajate la o distanţă cât mai mare pentru a păstra

o anumită rezervă de angajare a unor noi ţinte ce pot apărea sau a unor ţinte

ce au fost ratate la prima încercare. De asemenea se urmăreşte şi să nu se

consume întreaga muniţie disponibilă pe prima ţintă apărută.

Problema: realizarea unui algoritm de tip TEWA-plan de alocare succesivă a

resurselor (FCS şi armament) în scopul angajării optime a ţintelor.

Practic, la navă calculatoarele calculează şi actualizează continuu acest plan

datorită evoluţiei continue a ameninţărilor şi alocării/ dezalocării resurselor

navelor.

Date de intrare:

-Configuraţia cu sisteme a navei(diferite nave au un număr diferit de sisteme şi

poziţii de amplasare a acestora)

-Caracteristicile sistemelor(distanţe de operare, sectoare, timpi de reacţie şi

de alocare, probabilităţi de lovire-P_kill etc.)

-Situaţia tactică-număr şi caracteristici ţinte( viteze, distanţe, traiectorii

etc.)

Planul ar putea arăta ceva de genul:

-Ţinta 1: alocare FCS_1 în intervalul 4,5 sec...8 sec; alocare tun_3 în

intervalul 5,5 sec...7,5 sec.

-Ţinta 2: alocare FCS_3 în intervalul 6,5 sec...10 sec; alocare tun_2 în

intervalul 7,5 sec...9 sec.

-Etc.

-Probabilitatea estimată de combatere a tuturor ţintelor: 0,72.

Evident pot exista situaţii în care numărul ameninţărilor depăşeşte capacitatea

de a putea fi angajate în totalitate ( sistemul este saturat).

O ţintă pentru a fi angajată trebuie să fie compatibilă cu sistemul FCS şi

sistemul de armament alocat din punct de vedere al sectoarelor de operare a

acestora cu direcţia ţintei; la fel din punct de vedere al distanţelor.

Un sistem de conducere a focului este un sistem ce înlocuieşte operatorul uman

în procesul de ochire a ţintelor; este un sistem orientabil ce asigură

observarea şi urmărirea ţintelor folosind un sistem radar sau optic pentru a

determina coordonatele ţintelor în scopul angajăriiacestora cu sistemele de

armament(tunuri, rachete etc.). Un sistem de conducere a focului permite

urmărirea unei singure ţinte la un anumit moment dat.

FCS = Fire Control System = Sistem de conducere a focului

Pentru ca o ţintă să poată fi angajată este necesar ca iniţial un sistem de

conducere a focului să o ia în urmărire( căutare-descoperire-urmărire-

determinarea coordonatelor şi traiectoriei-calculul punctului viitor de

intercepţie) după care sistemul de armament ( să zicem un tun) să tragă pe

ţintă ( de fapt către punctul viitor de intercepţie calculat). Tot acest proces

implică timpi pe fiecare etapă a procesului.

Ţinta 1

* Indicare-reacţie operator 2...3 secunde

* Orientare FCS-aşteptare 1 secundă

* Preorientare tun

* Căutare, achiziţie-însoţire 1...2 secunde

* Calcul balistic 1 secundă

* Orientare tun 1 secundă

* Salva 1 2...4 secunde

* Evaluare efect 8...12 secunde

* Corectare tragere, Salva 2 2 + 2...3 secunde

* Evaluare efect 6...8 secunde.