Cred ca poti sa logaritmezi in baza e limita la infinit. Cea initiala.

Adica n*[ln(an)]=ln (a), la limita.
Apoi an =e^ [ln (an)].
Si in final {e^[ln (an)]-1}:[ln (an)]=1, la limita.
Si in finalul finalului chestia de sus*n*[ln(an)]=ln (a).
Cam gata, am folosit o limita remarcabila mai sus si faptul ca an converge la 1.
Sper ca ai inteles.Ti-am dat niste hinturi, asezi tu cum trebuie ce este mai sus.

[Citat] Adica n*[ln(an)]=ln (a), la limita. Apoi an =e^ [ln (an)]. Si in final {e^[ln (an)]-1}:[ln (an)]=1, la limita. Si in finalul finalului chestia de sus*n*[ln(an)]=ln (a)

Mă tem că nu e o glumă...Chiar credeţi că asta ar fi o abordare posibilă, nu?

Da. E cam ce ati scris mai sus , doar ca in alta ordine de idei.

[Citat] Da. E cam ce ati scris mai sus , doar ca in alta ordine de idei.

Cu o mica corectura:
<< Da. E cam ce ati scris mai sus , doar ca in dezordine de idei. >>

Va rog sa pieptanati raspunsul de fiecare data când il trimiteti.
Pur si simplu avem o intrebare pusa si prezentata frumos, un raspuns ireprosabil si usor de urmarit. Apoi veniti cu o ceata de raspuns care nici macar nu se poate citi si digera, idea din solutie nu se stie unde este, care este motivul unei noi postari nu se intelege.

Si in primul rând:
* FOLOSITI LATEX *

Veti intelege mult mai usor cât de mult costa un "cuvânt matematic" tiparit si cât doare o greseala. Si deocamdata nu vorbim de prezentarea argumentelor si al fluxului lor natural in ordinea naturala.

Am dat o alta solutie la care m-am gandit.

[Citat] Am dat o alta solutie la care m-am gandit.

Este o "solutie" foarte greu de digerat, cum am spus, cu putin pieptenat totul e usor de citit:

Multumesc pentru scriere. O sa incerc sa folosesc Latex.

Multumesc pentru raspunsuri!
Acum, din pura curiozitate, credeti ca s-ar putea continua pe ideea mea?