|
Pe o navă de luptă pot fi dispuse un anumit număr de sisteme de luptă: sisteme de
armament (n_arm) şi sisteme de conducere a focului (n_fcs). Fiecare dintre
acestea, au un anumit sector de vizibilitate în plan orizontal datorită poziţiei
de amplasare pe navă. Sistemele au de asemenea o anumită distanţă maximă de
operare. Uzual, pe o navă se află dispuse 2 sau 3 sisteme de conducere a focului
şi cam 4 sau 5 sisteme de armament. Sectoarele de operare sunt de circa 200-280
grade. Distanţele maxime diferă foarte mult, pentru cazul nostru putem estima
plaja 5-20 km.
Într-o anumită situaţie, de navă se pot apropia mai multe ţinte
ostile (ameninţări) ce pot chiar depăşi posibilităţile de a fi angajate simultan
cu sistemele existente. În această situaţie calculatoarele generează un plan de
angajare succesivă a ţintelor numit TEWA-Threat Evaluation and Weapon
Assignment. Criteriul de optimizare este de regulă maximizarea probabilităţii
de combatere a tuturor ţintelor( fiecare angajare a unei ţinte este
caracterizată de o anumită probabilitate de reuşită-P_kill). Evident, se caută
totodată ca ţintele să fie angajate la o distanţă cât mai mare pentru a păstra
o anumită rezervă de angajare a unor noi ţinte ce pot apărea sau a unor ţinte
ce au fost ratate la prima încercare. De asemenea se urmăreşte şi să nu se
consume întreaga muniţie disponibilă pe prima ţintă apărută.
Problema: realizarea unui algoritm de tip TEWA-plan de alocare succesivă a
resurselor (FCS şi armament) în scopul angajării optime a ţintelor.
Practic, la navă calculatoarele calculează şi actualizează continuu acest plan
datorită evoluţiei continue a ameninţărilor şi alocării/ dezalocării resurselor
navelor.
Date de intrare:
-Configuraţia cu sisteme a navei(diferite nave au un număr diferit de sisteme şi
poziţii de amplasare a acestora)
-Caracteristicile sistemelor(distanţe de operare, sectoare, timpi de reacţie şi
de alocare, probabilităţi de lovire-P_kill etc.)
-Situaţia tactică-număr şi caracteristici ţinte( viteze, distanţe, traiectorii
etc.)
Planul ar putea arăta ceva de genul:
-Ţinta 1: alocare FCS_1 în intervalul 4,5 sec...8 sec; alocare tun_3 în
intervalul 5,5 sec...7,5 sec.
-Ţinta 2: alocare FCS_3 în intervalul 6,5 sec...10 sec; alocare tun_2 în
intervalul 7,5 sec...9 sec.
-Etc.
-Probabilitatea estimată de combatere a tuturor ţintelor: 0,72.
Evident pot exista situaţii în care numărul ameninţărilor depăşeşte capacitatea
de a putea fi angajate în totalitate ( sistemul este saturat).
O ţintă pentru a fi angajată trebuie să fie compatibilă cu sistemul FCS şi
sistemul de armament alocat din punct de vedere al sectoarelor de operare a
acestora cu direcţia ţintei; la fel din punct de vedere al distanţelor.
Un sistem de conducere a focului este un sistem ce înlocuieşte operatorul uman
în procesul de ochire a ţintelor; este un sistem orientabil ce asigură
observarea şi urmărirea ţintelor folosind un sistem radar sau optic pentru a
determina coordonatele ţintelor în scopul angajăriiacestora cu sistemele de
armament(tunuri, rachete etc.). Un sistem de conducere a focului permite
urmărirea unei singure ţinte la un anumit moment dat.
FCS = Fire Control System = Sistem de conducere a focului
Pentru ca o ţintă să poată fi angajată este necesar ca iniţial un sistem de
conducere a focului să o ia în urmărire( căutare-descoperire-urmărire-
determinarea coordonatelor şi traiectoriei-calculul punctului viitor de
intercepţie) după care sistemul de armament ( să zicem un tun) să tragă pe
ţintă ( de fapt către punctul viitor de intercepţie calculat). Tot acest proces
implică timpi pe fiecare etapă a procesului.
Ţinta 1
* Indicare-reacţie operator 2...3 secunde
* Orientare FCS-aşteptare 1 secundă
* Preorientare tun
* Căutare, achiziţie-însoţire 1...2 secunde
* Calcul balistic 1 secundă
* Orientare tun 1 secundă
* Salva 1 2...4 secunde
* Evaluare efect 8...12 secunde
* Corectare tragere, Salva 2 2 + 2...3 secunde
* Evaluare efect 6...8 secunde.
|