Multimea {e} are definitiv un element.
Daca nu stiti sa dati sens enuntului, nu aveti nici cea mai mica sansa sa intelegeti ce vrea el. Rezolvarea unui exercitiu presupune intelegerea lui, in principal a ceea ce se da si a metodelor, pârghiilor de lucru cu obiectele care apar.
Desigur ca "daca vine rezolvarea" totul "este clar", dar data viitoare din nou nu va fi. Ca sa realizam ceva din punct de vedere didactic, mai intai, cu ce multimi din dictare avem de lucru? Daca cel ce dicteaza nu stie sa scrie pe tabla si/sau daca dicteaza prea repede este un profesor autist. Probabil ca este platit sa fie si mai autist. In orice caz, a invata inseamna a comunica mai intai, asa ca cel ce primeste asa ceva are datoria sa intrebe, caz in care ne aflam in afara statului de plata, profesorul autist, probabil ca seamana suficient de mult cu mine, isi va lua muuult timp pentru a explica ce se da si nu mai mult. De aceea sfatul meu de a intreba cu sens si ordine, matematic, cat se poate de mult si de a invata incat intrearea sa vina spontan.
Nu sunt raufacator sau rauvoitor prin ceea ce spun, dar lucrurile trebuie spuse. In alte tari "asa ceva" se face la facultate si studentii nu inteleg din prima structura de grup necomutativ / mai bine zis nu neaparat comutativ. Ne este un pacat, dar este de datoria celui ce vrea sa stie sa munceasca.
In orice caz nu pot veni trei exercitii la un loc, daca primul nu are nici macar enuntul bun.
Personal sunt foarte impotriva lucrului cu grupuri abstracte si cu proprietati care ar fi satisfacute de catre elementele lui (daca am putea realiza mai intai un astfel de grup...) *fara a fi vazut cateva exemple clare de grupuri* (necomutative).
Ce exemple de grupuri necomutative cunoasteti?
(Asa se rezolva problemele propuse de fapt...)