Suntem in orice caz aproape de "prinderea in menghina" a problemei.
Ceea ce ne lipseste fata de
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/fd/Pareto-optarp2.svg/551px-Pareto-optarp2.svg.png
este familia de curbe schitata in poza de mai sus.
Cred ca in problema de la origine conditia de "pastrare a evaluarii, a coeficientului de utilitate/folosinta" a fost una de natura (provenind dintr-o ecuatie) diferentiala, in orice caz una care nu conduce la o familie de drepte.
Curbele de contur este bine sa le gandim ca un fel de curbe de nivel pe un munte.
Noi vedem doar harta lor de sus/de jos.
Ne gandim ca cei doi munti intra unul in altul, unul de sus in jos, altul de jos in sus. Dam de mai multe puncte pareto-superioare, de exemplu in desenul de mai sus, nu numai cel rosu, intersectia curbelor de nivel "verde = 5, albastru = 5", ci si "verde =6, albastru = 4" .
De fapt orice punct din "lentila" demarcata de cele doua linii ingrosate este mai bun pentru fiecare din cei doi participanti la schimb.
Punctul pareto-optimal, cel rosu este acela in jurul caruia trecerea locala la orice alt punct il defavorizeaza pe cel putin unul din participanti.
Oricum, in cazul nostru avem nevoie de doi munti, doua dealuri, multe contururi curbe, in nici un caz de doi pereti!
Atunci se mai poate face ceva.
P.S. O vreme am fost in Mannheim vecin de camera cu domnul Oettli, care din pacate nu se mai afla printre noi.
El a scris de exemplu:
https://ub-madoc.bib.uni-mannheim.de/1972/1/1988_85.pdf
(Printre multe, multe altele.)
(Ca am fost vecin nu spune nimic, nici un merit de partea mea, cine aduna multi ani, aduna si multi vecini in desfasurarea anilor. Dar in cazul de fata, am avut un vecin foarte de treaba.)
In memoria lui... trebuie sa raspund pe cat pot de bine.