In mare cred ca am inteles la fiecare pas ce facem,
multzumesc mult pentru ajutorul de mai sus,
dar, totusi, aici am o problema:
[Citat]
Pai daca [...] si f(x)=2 nu rezulta ca f(x)=x?
|
Aici, daca chiar trebuie sa dau nota de trecere, nu pot decat sa ma eschivez cu intrebarea: <Si cine este x de fapt...?!>
OF(F) TOPIC...
Ca matematician, mereu am avut necazuri cu limba romana, de exemplu cu compunerile, niciodata nu am compus pe placul profesoarei, asa ca intzeleg pe deplin cazul de fatza, chiar mai mult, in lumea mea abstracta m-am simtit intotdeauna mai bine aproape de teorie. De exemplu la aceasta postare as chiar fi incercat -macar teoretic- sa scriu compunerea
lol
unde l : ZZ -> ZZ este functia care duce n par in n + 3 si n impar in n-1,
functie pe care sa o extindem la o functie de la IR la IR facand ceva natural cu partea fractionara... Am fi dat de un exemplu frumos.
In teorie, totul ar fi mers bine. Dar cu practica... nu stau bine deloc.
Pur si simplu nu inteleg nimic din practica.
Nota:
Pentru cei mai mai mult sau mai putin eruditi, iata cateva situatii asemanatoare - la un examen sau altul...
Profesorul: Ce fel de functii am studiat pe clasa a IX-a in amanunt?
Elevul: f
--
Profesorul: Dati un exemplu de un spatiu topologic compact.
Studentul: IR
Profesorul (obligat sa faca tot ce poate pentru a trece): Excelent, din motive de cardinalitate, folosind axioma alegerii, luam un izomorfism in categoria multimilor cu [0,1], multime pe care luam topologia metrica. Transportam apoi structura.
--
Profesorul: Daca f este functia f(x) = x, ce este fof ?
Elevul: zero... ?!
Profesorul (surprins pe nepregatite ca din oala): ???
Elevul: ... acel zero mai mic decat zeroul obisnuit?!
Profesorul (inca incercand sa fortzeze nota de trecere): ... (cu mainile ridicate spre cer...)
Elevul: Daca nu este zero, atunci este fie f, fie x, altceva nu poate sa fie, nu ni se da (sic!) si alte litere... !
Profesorul: ... (iti multzmesc...)
Nota:
Cer scuze, la cealalta rubrica la care postez asa ceva de obicei nu m-ar crede nimeni...