Deja efortul de tiparit este mult mai mare decat efortul de solutionat.
Va rog sa gasiti timpul sa puneti cele de mai sus in latex.

Sau daca nu, trebuie sa gasim o metoda de comunicat care nu face apel la latex, dar in care sa putem sa transmitem unul altuia:
- incercarile facute, punctul in care incercarile au dat de un punct de blocare,
- calculele facute,
pe de o parte,
- idea de demonstratie sau de investigare,
- completarea calculelor pana ce avem o solutie veritabila pe de alta parte.

Aici avem doua exercitii de complexitata diferita...

La punctul 1 ar fi bine sa vina macar calculul lui f(0)

Punctul 2 trebuie sa vina cu incercari si solutionari cat de cat pentru unele dintre puncte...

Avantajul tiparirii in latex este faptul ca problemele o data tiparite pot fi imediat folosite ca material, fiecare dintre noi este incurajat sa faca o mica brosurica care aduna problemele care au fost de interes personal la un loc.

In momentul de fata, latex-ul este singurul limbaj care permite o usoara tiparire a matematicii. Profesorii de scoala si facultate nu pot ignora aceasta realitate.

Incerc sa tiparesc ceva.
Sunt la serviciu si am pierdut trenul.
Trimit ce am tiparit, cand ajunga acasa dupa cumparaturi incerc sa continui...

Mai ramasese un punct la (c), la un moment dat am putut "ghici" cum a vrut autorul se ne piloteze ca sa putem gasi limita de la (c).
Aluzia ar fi putut fi pusa insa altfel pe hartie.

[Citat]

Iata ce vroia autorul problemei la (c).
Vin cu dezvoltarea Taylor inca o data, ajunge sa o luam pe cea de ordin doi.
Sper ca in aceasta re-prezentare lucrurile vin mai usor asa.

De aici ne ocupam de problema reala de la (c),
cea de calculare a limitei lui n . x(n) ...

Stiu ca modul meu de prezentare nu dirijeaza direct atentia spre locul nevralgic, aici si in alte cazuri, rog a se pune intrebari daca nu este clar modul de apucat si rezolvat acest subpunct (c) .