Ce numar este de 2 ori mai mare decat -1? Oare -0,5?

[Citat] Ce numar este de 2 ori mai mare decat -1? Oare -0,5?

"De doua ori mai mare" decat un numar inseamna "dublul" acelui numar sau jumatatea lui?!

Probabil ca mai usor se pun intrebarile:
Care este dublul lui -1?
Care este jumatatea lui -1?

(Problema poate fi pusa la fel de bine la ora de limba româna. Trebuie sa distingem:

-> de doua ori SI mai mare, inseamna ca cerem doua proprietati,
un numar care este de fdoua ori -1 SI un numar care este mai mare, proprietati pe care in cazul cu -1 nu le putem satisface simultan,

-> de doua ori mai mare, unde punerea intrebarii este "mai maaare... de cate ori?!")

Sunt de acord, dar, -2 nu este de 2 ori mai mic decat -1? Aici sunt nedumeririle mele caci, in cazut in care afirmatia precedenta este corecta, atunci si cea cu -0,5 ar trebui sa fie. Deci presupun ca nu exista un numar de doua ori mai mic/mare decat -1, nu?

Eu am inteles care este punctul.
Problema nu este una de matematica, ci una de limba romana, anume, cum exprimam in cuvinte (pentru omul de rand) ceea ce calculam cand calculam

Cel mai bine este sa citim "de doua ori (-1)" si respectiv "de (1/2) ori (-1)".

Nu vad nici un motiv pentru care sa facem propozitia cu dublu sens sau cu sanse mari de a fi interpretata gresit sau cu sansa mare de a insela simtul comun.

(Exista un sens de "mai mare" care se refera la marime, la ordinea de pe axa numerelor reale, dar acesta nu este sensul in cazul de fata.)

In orice caz, dupa parerea mea, strict vorbind in gramatica pe care am invatat-o eu pe vremuri, gramatica ajunsa in stare de ru(g)ina, lucrurile stau cam asa.

Luam propozitia:

"X este de doua ori mai mare decat (-1)."

Subiectul este X, nu il stim inca. (Cu anumite definitii poate ca X este pronume... pentru ca "tine locul unui...", cu alte definitii este un numeral, cu altele este substantiv... am mai avut eu discutii de acest fel... facultatea de limba romana era lipita organic de cea de matematica in Bucuresti, discutii pe baza unor intrebari atragatoare cu colege pasnice, in orice caz cam asa cumva daca nu ma inseala memoria...)

Deci luam propozitia:

"X este de doua ori mai mare decat (-1)."

Predicatul este "este".

Apoi trebuie sa ne decidem cum interpretam partea adverbiala...

(1) Direct legat de predicatul "este" avem "mai mare",
iar "de doua ori" depinde de "mai mare"

SAU DIN CONTRA

(2) direct legat de predicatul "este" avem "de doua ori",
iar "mai mare" depinde de "de doua ori"

SAU DIN CONTRA

(3) ambele constructii adverbiale
"mai mare" si
"de doua ori"
sunt pe picior de egalitate si depind direct de predicatul / verbul "este"

?

Sa comparam:
Ceva asemanator cu (1) (daca ne aflam chiar in acest caz) ar fi
"X este *mult* mai mare ca ..." sau
"X este *nimicitor* mai mare..."
Ne aflam in acest caz?
Daca il vedem pe (-1) ca "datorie de un leu" putem, fara a contrasta cu simtul comun, iar atunci suntem condusi la operatia 2 x (-1) = (-2) .

Ceva asemanator cu (2) (daca ne aflam chiar in acest caz) ar fi
"X este de doua ori la rand..."
Aici "ori" este substantiv, pluralul lui "oara" (prima oara, a doua oara...)
[url]http://www.webdex.ro/dex/38531/oar%C4%83
http://www.webdex.ro/dex/38531/oara
Dar atunci excludem o locutiune adverbiala "de doua ori"...
Putem avea poate
De doua ori ghinioniste,
de doua ori consecutive,
dar atunci trebuie sa avem si
"de doua ori mai mari",
ceea ce nu este cazul, deci sensul (2) este exclus.

(3)
Daca vrem sa punem cele doua constructii adverbiale la egalitate,
trebuie sa spunem - pentru a evita orice necaz, pentru a comunica lejer -
"X este de doua ori SI mai mare decat (-1)" sau mai bine
"X este de doua ori (-1) SI mai mare decat (-1)" sau cel mai bine
"X este ATAT de doua ori (-1) CÂT SI mai mare decat (-1)" .
Prima constructie eliptica se mai poate intalni, desi nerecomandabil, de exemplu "Ploua aproape si departe de Ploiesti...", dar la noi nu avem o astfel de paralela semantica, deci nu este de recomandat...
In fine, daca chiar vrem sa facem propozitia "fara SI", trebuie sa folosim macar o virgula, ceva de forma

"X este de doua ori, mai mare decat (-1)..."

Discutia nu este de prisos, deoarece rebusismul traieste din faptul ca (1), (2) si (3) coexista pasnic, fiecare intelege ce vrea... Cine vrea asadar sa traiasca intr-o lume rebusista (sau umoristica), este rugat sa foloseasca cat se poate de des astfel de expresii.

Verdictul meu este pur si simplu eliminarea din vorbire a unor astfel de "compozitii rebusiste".

M-ar interesa totusi care este parerea unei profesoare de româna...
(Tare ma tem ca un profesor de româna ia atitudinea mea pragmatica si raspunde cu contraintrebarea: "La ce ne trebuie asa ceva? Eu asa v-am invatat sa va exprimati?!")

(-1)*2=-2
(-2):2=-1

[Citat] (-1)*2=-2 (-2):2=-1

Adica acceptam ca -2 este mai mare ca -1 ?!!