[Citat] Sa se afle punctele de extrem local si extremele locale ale functiei f:D?R:
a)f(x)=x-radical din x ;
b)f(x)=radical din x *(inmultit cu) lnx;
c)f(x)=x/x²+4;
d)f(x)= (x la puterea 3 -10)(x+5)² |
Cateva lucruri inainte de toate.
Multe probleme vin pe aceasta pagina pur si simplu prin copiere si implantare. (Din format Word sau pdf.)
Este de dorit insa ca cel ce le ia si le implanta sa se gandeasca inainte de a le implanta, ce vrea problema, cum se rezolva, ce lucruri minore pot sa fac si singur(a).
In cazul de fata urmatoarele lucruri trebuie facute mai intai:
- prezentarea: rog a se plasa un spatiu gol intre acel a) si functia f(x)=... Acest lucru este important, este ca si cum mergem pe strada si in loc sa intrebam
"Au bagat cartofi?"
intrebam mai omeneste
"Buna ziua, vecine! Au bagat cartofi la magazin?!"
- parti din problema care
--- oricum trebuie facute intai
--- si sunt simple
trebuie facute impreuna cu plasarea problemei si in particular scrise:
O astfel de parte este urmatoarea:
Cine este D-ul "domeniul bun de definitie" in fiecare din cazuri?
Pun aceasta intrebare aici acum, deoarece multi elevi nu acorda importanta prea mare acestui D, este un fel de Decor. Unii care il mai percep, banuiesc ca este acelasi in toate cazurile. (Unii ii spun "D-ul, ce mai?!" altii ii spun "Domeniul lui f", altii ii spun "Domeniul de definitie al lui f" si destul de putini ii spun "D variaza de la caz la caz, este implicit definit ca domeniul maximal de definitie a legii din cazul considerat, un domeniu inclus in IR oricum.)
Care este deci D-ul in fiecare din cazuri?
Probabil ca este greu de tiparit si formulat asa ceva, dar vreau sa vad ca vin aici franturi de compunere, vreau sa vad propozitii (scurte, desigur, putini se molipsesc de la mine) cu cap si coada. Motivul este simplu: Gandirea fiecarui om trece prin cuvinte, anume prin propriile cuvinte, apoi prin modul cum acestea se organizeaza. Daca lectia asta nu este facuta la limba romana prin compuneri, referate si analize literare usor copiabile, rog a fi facuta aici. De ce? Pentru ca este un lucru care ajuta in viata.
- apoi daca se cere o problema cu patru subpuncte de acelasi tip, poate ca ajunge sa incercam mai intai unul din multele subpuncte.
Propun sa incepem cu polinomul / cu functia polinomiala de la (d)
- un mod care irita la maxim si pentru care as scoate elevul din ora daca m-ar enerva in acest mod repetat, este faptul ca functia de la (c) asa cum este scrisa se simplifica. Foarte probabil este vorba de o cu totul alta functie. Acest lucru este ca si cand iesim pe strada cu un ciorap rupt verde si cu celalat in culoarea complementara, rosu.
Care este deci functia de studiat la punctul (c) ?