[Citat] As dori sa aflu de unde vine ecuatia caracteristica. Eventual daca puteti sa imi oferiti un site sau sa explicati daca se poate aici pe scurt. Dar daca depaseste nivelul clasei a XI-a, o sa mai astept putin. Multumesc. |
Nu depaseste sub nici un fel nivelul liceului.
(Intelegerea structurala poate depaseste, dar intelegerea este imediat posibila.)
Plecam de la idea ca o astfel de recurenta liniara de ordin II (sa zicem)
ce exprima
x(n+2)
liniar in functie de cei doi predecesori in sir,
x(n+1) si x(n)
admite solutii de forma:
x(n) = C u^n + ...
unde in locul acelor puncte-puncte mai vin termeni de aceeasi culoare.
Formula de mai sus incearca sa lase exact atatea grade de libertate cat este si gradul recursiunii, la noi doi. Vrem doua constante C si D.
In orice caz, solutia va fi o solutie generala si va merge pentru orice C si D.
(In sensul ca daca nu precizam x(0) si x(1), atunci avem solutia generala dependente de doua constante.)
Ei bine, ajunge sa verificam atunci ca asa este, deci daca luam (in particular)
C = 1 si restul constantelor 0 trebuie inca sa dam de o solutie a recurentei.
Acest lucru revine la
Expresie liniara de( u^(n+2) , u^(n+1) , u^n ) = 0
si simplificand cu u^n dam de o conditie buna pentru toti n.
Anume de ecuatia caracteristica (aici in u, nu in lambda. Dar lambda se ia de obicei in facultate cand e vorba de valori proprii, iar problema data are ceva de-a face cu vectori si valori proprii, poate mai spun ceva si despre legatura curand..).
Bun. Atunci e bine (da)ca avem n radacini (distincte) pentru o ecuatie polinomiala de grad n, (la noi 2 radacini pentru grad 2,) deoarece in functie de primele n (sau la noi doua radacini) relatii impuse putem rezolva un sistem van der Monde. (Scriere olandeza, cred...) La noi acest sistem este
x(0) = C + D
x(1) = Cu + Dv
dar daca avem gradul recursiunii mai mare (si radacinile polinomului caracteristic asociat distincte), atunci sigur dam de ceva de forma
x(0) = C + D + ... + Z
x(1) = Cu + Dv + ... + Z w
:
:
x(n-1) = Cu^(n-1) + Dv^(n-1) + ... + Z w^(n-1)
si pe clasa a XI-a avem incredere deja in existenta unei solutii unice...
Nota:
Ce facem acum daca o radacina (sau mai multe) e dubla (sau e multipla sau sunt multiple) ?
daca o radacina e dubla, putem sa ne gandim ca suntem la lucru cu cazul limita in care u tinde la v. Il privim pe v ca o constanta si ne asteptam sa dam oricum in formula generala de un x(n) = ... + D v^n .
Acel u pune in evidenta intr-o scriere de gasit a afacerii, pune in evidenta o derivata, deci ne asteptam sa dam de C n v^(n-1) . Asa si este. Preferam sa renormam si sa vedem de asemenea un v^n in sensul ca avem:
C n v^(n-1) = (alta constanta de gasit) n v^n .
Forumla generala se cauta atunci in general de forma:
x(n) = suma[
Polinom de ordin (multiplicitatea(v)-1) calculat in n
inmultit cu functia putere "v^n" calculata in n
unde v se plimba in multimea radacinilor (distincte) ale polinomului caracteristic.
]
Tema de casa:
Sa se rezolve recurenta:
x(n+3) -6 x(n+2) + 11 x(n+1) -6 x(n) = 0
cu conditiile initiale:
x(0) = 1
x(1) = 0
x(2) = 0 .
Odata rezolvata poate pot spune ceva si despre partea cu valorile proprii, plecand de la un exemplu sau altul legat de cele doua probleme rezolvate.