(1) Nu pot spune unde e problema
Sa luam un caz analog, in care trebuie sa fim mai atenti ce si cum schimbam.
Plecam cu integrala I a lui ln( x/(x+1) ) = ln x - ln(x+1) .
Calculam mai bine cele doua integrale, fara a le calcula.
In prima integrala facem substitutia t = x.
In a doua integrala facem substitutia t = x+1.
Deci avem de calculat "tot integrala" din ln(t) dupa t. Tot nu o calculam, dar "punem totul cap la capat", facem rost de integrala lui
ln(t) - ln(t) = 0...
Cam acelasi lucru se intampla in
http://img684.imageshack.us/img684/7581/scan0002vu.jpg
cu
ln( sin(x+pi/4) / cos(x) ) =
ln( sin(x+pi/4) / sin(pi/2-x) )
si dupa spargere, doua substitutii spre litera salvatoare t dam de
2 ln( sin(t) ) .
(2) Integrala definita din linkul de mai sus e grea destul. Substitutia nu este usor de gasit. Este un caz "bine potrivit" incat sa nu fie usor recunoscut sau banuit.
O asemenare grosiera ar fi calculul integralei de la -1 la 1 al functiei
x sin(x)^2 cosh(x) .
Deoarece avem o functie impara, integrala definita se anuleaza pe intervale simetrice.
Calculul integralei definite insa...
In cazul postarii de fata, trebuie inainte de toate sa avem certitudinea unui enunt corect si complet. Daca chiar se cere primitiva (o functie, nu un numar), solutia mea ar fi "sa ma dau batut" si sa cer solutia. In definitiv, viata e scurta destul, de ce sa furam timp din ea prin incercari necanalizate, daca putem sa invatam din solutii existente si sa adunam idei noi in forma lor deja digerata... Acesta este jocul corect in matematica.
(De exemplu, pe vremea lui Fermat mai existau prinsori intre matematicieni, cel ce castiga asigurandu-si astfel un job la curtea regala. Intre timp, ajunsi in noul mileniu, au reaparut facultatile de "fermatisti", oameni care doresc aceleasi conditii ca cele din secolul lui Fermat, cu conditia ca studentii sa se poarte cu ei ca pe vremuri cu Fermat.)