Autor |
Mesaj |
|
Fie o ecuatie algebrica
pe care, pentru a o rezolva, o aducem la forma echivalenta
, unde
sunt polinoame, si
.
Apoi, in mod firesc, notam
si obtinem ecuatia
care are pe
drept o radacina.
Rezolvam apoi
si gasim ca aceasta ecuatie, sub forma ei polinomiala
are o radacina dubla
.
Evident
este radacina pentru
.
Dar este
radacina tot dubla pentru
sau nu neaparat??
PS: Iar daca
era si ea multipla, se transmite corespunzator multiplicitatea
lui
pentru ecuatia initiala?
|
|
[Citat] Fie o ecuatie algebrica
pe care, pentru a o rezolva, o aducem la forma echivalenta
, unde
sunt polinoame, si
.
|
Cer scuze, dar nu inteleg in ce sens (algebric determinat) are ceva de-a face f-ul cu g,p,q. Sa inteleg ca polinomul f este numaratorul scrierii ca fractie ireductibila pentru g( p/q ), unde p,q sunt prime intre ele ?
--- df (gauss)
|
|
[Citat]
Sa inteleg ca polinomul f este numaratorul scrierii ca fractie ireductibila pentru g( p/q ), unde p,q sunt prime intre ele ? |
Da!
Cer scuze pentru lipsa precizarii.
Exemplu ecuatia reciproca
unde, se imparte prin
, etc
si luand
se ajunge la
, cu solutiile 1,2.
Rezolvand apoi
gasim o radacina dubla
, care este intr-adevar radacina dubla si pentru ecuatia initiala.
|
|
Mai exact,
, unde m este gradul lui g.
Se poate da o justificare folosind derivata lui f:
Daca a este radacina dubla pentru
atunci avem
si
. De asemenea
.
Atunci rezulta imediat
Exista insa si vreo explicatie mai simpla?
Exagerez eu, n-am ce face, sau intr-adevar problemele astea privind multiplicitatea radacinilor chiar sunt o sursa de batai de cap?
|