[Citat] Cu permisiunea Dumneavoastra o sa incerc sa definesc functia putere si am rugamitea sa ma completati daca este necesar:
f:D->R, f(x)=x^a
1)pt. a=0 avem D=R\{0}
2)pt. a?N* avem D=R (putem s-o numim si f polinomiala)
3)pt. a?Z\N avem D=R (putem s-o numim si f rationala sau cat de f constanta si f polinomiala)
4)pt. a?Q\Z avem doua cazuri:
4.1) a - fractie ireductibila cu numitor par si atunci D=[0,?)(pt. numarator=1 putem s-o numim si f radical de ordin par)
4.2) a - fractie ireductibila cu numitor impar si atunci D=R (pt. numarator=1 putem s-o numim si f radical de ordin impar))
5)pt. a?R, a>0 avem D=[0,?)
6)pt. a?R, a<0 avem D=(0,?)
Si pentru a nu deschide alt subiect as dori sa stiu daca se pune problema existentei punctelor de extrem ale unei functii in puncte in care functia nu este continua.
Va multumesc |
Chestia cu nedefinirea lui 0 la 0 e exagerata. Putem foarte frumos
sa acceptam ca 0^0=1! Nu cred ca se contrazic regulile de calcul cu puteri in acest fel.(asta e si ideea in fond).
Parerea mea e ca din contra, daca nu definim 0^0 ne facem viata mult mai complicata, unele formule in care apare x^0 trebuie sa le dam pe mai multe cazuri si ne complicam absolut inutil.
Multi spun ca 0^0 e nedeterminare, dar aia e cu totul alta treaba-acolo, la analiza este vorba de o limita unde baza si exponentul tind la zero, nici vorba de operatia numerica 0^0.
Iar din cate stiu eu, x^y poate fi bine definit ca numar real in cazurile:
x>0 , si y orice nr real
x=0 si y>=0
x<0 si atunci obligatoriu numai y INTREG!
Deja de la exponenti rationali nu se mai definesc puteri cu baza negativa.
Nu definesc (-2)^x cand x este rational. As putea sa dau definitia aceea bazata pe paritatea/imparitatea numitorului, dar e cam aiurea. De ce?
Pai s-ar putea sa vreau ca (-2)^(2/4)=(-2)^(1/2) ori primul nu are sens.
Cineva ar putea spune ca trebuie sa stau intai sa simplific fractia, dar e aiurea,
toate operatiile bine definite cu numere rationale nu depind de fractia folosita, de faptul ca ea se simplifica sau nu.
Apoi, puterile astea nu le definesc asa, de-amorul artei, poate vreau sa fac si operatii cu ele. Si cine-mi garanteaza ca operand cu puteri care au sens(numitorul fractiei ireductibile de la exponent e impar ...) dau peste puteri care nu au sens?? Si chiar daca justific asta, definitia ramane complet inutila in cazul baza negativa si exponent rational care scris ca fractie ireductibila are nu-stiu-ce proprietati. Nu reusesc sa-mi imaginez o alta aplicatie a acestei definitii decat "Sa se calculeze (-8)^1/3". Deci degeaba,
ca asta inseamna radical de ordin 3 pur si simplu.
Iar definitia punctului de extrem n-are de-a face cu continuitatea functiei,deci
poate exista foarte bine punct de extrem in care functia nu-i continua. Ca nu se mai aplica teoremele binecunoscute de la analiza, e alta treaba, asta nu inseamna
ca nu exista un astfel de punct de extrem.