Ana Blandiana este o poeta care polarizeaza atat de mult cititorii, incat barbatii inteleg ce nu inteleg ei din partea feminina a lumii si femeile pasesc acolo unde nu au pasit cu gandul. Poezia ei nu se supune unor reguli anume si nu se adreseaza unui public global care sa simta unul si acelasi lucru dupa cele citite, din contra, se adreseaza fiecarei cititoare si fiecarui cititor, indiferent daca din regnul vegetal, cel animal, cel ganditor sau cel visator, se adreseaza in parte si fara separare fiecarui privitor, tot asa cum cel ce vopseste o oglinda in argintiu in parte sclipitor, in parte mata, asteapta ca oamenii sa vina si sa se oglindeasca in ea.
Poezia "Cine poate sti" este formata din trei parti.
Prima plaseaza o intrebare mai mult sau mai putin retorica la adresa unei veri nedefinite metaforic, tot ce stim despre aceasta vara este ca ea vine si se duce incotro se duce cantandu-si "caravana verde si aurie". Este o introducere simpla care, fara cunoasterea versurilor ce vin ar putea trai singura, pe post de haiku sau de oda a verii.
Intr-o a doua parte apare o prima incercare de raspuns, este un prim raspuns in numele "unora", desigur in numele unui poet sau al unei poete care cauta vara in vara. Raspunsul regaseste vara in miezul unui pepene verde, in miezul lui stralucitor. Putem sa-l analizam mai indeaproape daca avem la indemana mai mult de 15 randuri, dar de obicei spargerea versurilor nu aduce o lamurire necesara unor versuri plasate ca o capcana a unui raspuns alternativ.
In a treia parte aflam o oarecare descifrare a intrebarii ghicitoare despre vara, acceptia de vara a verii se schimba, putem specula daca acea fetita cuminte coincide pe traseele timpului cu cea ce asterne versurile pe hartie, probabil ca da, deoarece se pare ca avem de-a face cu o aducere aminte de lunga durata. Nu aflam o definitie a acestei veri, dar ii aflam o delimitare a inceputului, in copilarie, ii aflam mirosul si pasii in alunecare pana la o ultima delimitare fara limitare.
Ajunsi aici, la capat de drum prin versuri, nu putem sa nu gasim un titlu mai bun probabil, o parafrazare, "Viata ca o vara", moment in care intelegem altfel titlul "Cine poate sti?". Probabil ca raspunsul trebuie dat constient de fiecare in parte.
N.B. Rog pe toti elevii de acum, daca se poate sa incerce sa raspunda versurilor prin versuri, iar pe cei ce tin din ce in ce mai mult la acest lucru, pe cei ce ajung sa tipareasca intr-o carte propriile randuri, ii rog sa scrie undeva, minuscul dar clar, ca versurile scrise sunt scrise pentru a fi citite in primul rand, nu pentru a fi analizate literar, si nu pentru a fi cautate de un mesaj sau altul. Libertatea de a scrie cu propria vointa despre cele deja scrise, de a raspunde cu poezie la poezie este una la fel de importanta pentru romani ca si cea de a trai in libertate. Cu atat mai mult cu cat se pare ca o industrie a ajuns sa stapaneasca invatamantul.
Access general
Conţine mesaje necitite
