Avertisment: orice asemanare cu realitatea a textului de mai jos este absolut intamplatoare!
Nostalgia originilor si a unui presupus popor vegetal sunt teme fundamentale in opera Anei Blandiana.
Eul poetic provine dintr-o tara proiecta "in vara",cufundata intr-un somn uneori profund,alteori vigilent :"Hai sa vorbim/Despre tara din care venim.Eu vin din vara".
Prezenta elementului vegetal indreapta privirea inevitabil spre radacini,acolo unde este dorinta de sublim:"E o patrie fragila/Pe care orice frunza,
Cazând, o poate stinge."
Odata fixata baza,zborul este nemarginit :"Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârna uneori pân' la pamânt"
Din cand in cand constiinta de sine impune un moment de respiro in evaluarea inaltimilor "De unde vin eu/Nu lipseste decât moartea"
Finalul poeziei este metaforic,emotional si vizionar "E-atâta fericire/
C-aproape ca ti-e somn."
Gata!
Acum,ca sa intelegi mai bine poezia,poate e bine sa o asculti in lectura autoarei:
http://www.trilulilu.ro/dorummy/d80f01eec621f8
Si,poate ar trebui sa citesti "La cules de ingeri".