Daca f si g sunt doua functii "cum trebuie" (de ex f>0), atunci formulele simple
transforma o expresie ce necesita ridicarea la putrere intr-una de inmultire.
Apoi, daca avem de calculat limita pentru un produs de functii, u.v sa zicem, unde u tinde la zero iar v la plus/minus infinit, daca u si v sunt "ca lumea", atunci rescrierea utila este:
(in ideea de a-l'spitaliza pe numitor/numarator).
Lanoi:
Sper ca n-am gresit pe undeva. Ideea este mult mai simpla decat tiparitul, dar de multe ori a o explica prin tiparit excesiv baga ceatza in lucruri...
(Din nou: Ce era acel (ln x patrat? Este vorba despre ln(x^2) sau de (ln x)^2?)