Tragand un logaritm (functie continua...) pe limita de la sfarsit si substituind
se pare ca problema se reduce la a detecta "asimptotica expresiei"
Daca stim deja dezvoltarea in serie Taylor a functiei din numarator in jurul lui zero, am terminat deja, (de fapt avem echivalent de investit munca de a gasi aceasta dezvoltare in serie), anume:
(Semnul plus/minus este ales depinzand de paritatea lui k.)
Relatia de mai sus reprezinta prin definitie proprietatea urmatoare:
[Daca din ln(1+x) scadem polinomul de pe partea dreapta obtinem un element cu asimptotica "O-mare de x la puterea (k+2)" pentru x localizat spre zero.]
Cu alte cuvinte, prin definitie
[Daca din ln(1+x) scadem polinomul de pe partea dreapta, diferenta impartind-o cu (x la puterea (k+2)) atunci obtinem o expresie care este marginita intr-o vecinatate a lui zero (de o constanta convenabila ce depinde de aceasta vecinatate).
In particular:
[Daca din ln(1+x) scadem polinomul de pe partea dreapta, diferenta impartind-o cu (x la puterea (k+1)) atunci obtinem o expresie ce tinde la 0 pentru x ce tinde la 0.
Cum se demonstreaza aceasta asimptota?
Se foloseste dezvoltarea asimptotica (seria geometrica / valoarea sumei partiale pentru progresia geometrica de ratie multiplicativa (-x)
si se integreaza (de la 0 la x)...
Nota: Computerele folosesc deja astfel de dezvoltari standard, de exemplu:
(cod maxima pentru dezvoltarea in serie Taylor a functiei ln(1+x), vazuta ca functie de x, -nu de y, ca n-are de unde sa stie altfel computerul- dezvoltare facuta in jurul lui 0, pana la ordinul 10 inclusiv.)