Unul dintre trucaje trebuie oricum aplicat.
Poate ca o "alta" cale este cea in care ne uitam ce putem "varia" ceva mai general la idea de mai sus, probabil ca singura care produce o recursiune de ordin unu... Cautam astfel un a astfel incat in
sa il scriem pe acel factor "in plus", (2-2x)(x+a) ca o combinatie liniara de (2x-xx) si 1. Atunci ne salvam intr-o relatie ce conduce la recursiune.
(Putem lua aici un (x+a), deoarece in primul termen luat de la 0 la 2 anularea este asigurata din alte motive... Se foloseste implicit n>1.)
Cautam astfel a,b,c astfel incat sa avem egalitatea de polinoame de grad II in x:
(2-2x)(x+a) = c + d(2x-xx) ...
Mai intai scoatem d=2, pentru a avea grija de termenul in xx.
Apoi avem grija de termenul in x, alegandu-l pe a,
la sfarsit sigur avand noroc sa dam de o relatie, deoarece acel c ne sta la dispozitie.
Dar daca avem o simetrie la indemana...